Ce este dopul de ceară și cum se formează
Dopul de cerumen reprezintă o acumulare anormală de cerumen (ceară) la nivelul conductului auditiv extern. Cerumenul este secretat de glandele ceruminoase, care sunt glande apocrine asemănătoare ca structură cu glandele sudoripare.
Rolul cerumenului este de a proteja conductul auditiv extern de bacterii, virusuri, substanțe poluante sau praf, pe care le înglobează. De aceea, dopurile de cerumen sunt mai frecvente la persoanele care lucrează în domenii cu mult praf, ca de exemplu zugravi, agricultori, brutari.
Un rol adjuvant în formarea dopurilor de cerumen îl au diversele obiecte introduse în conduct, precum bețișoarele de urechi, căștile, dopurile de silicon. Copiii sunt mai predispuși la formarea dopurilor de ceară din cauza secreției de cerumen în exces. Un medic specialist va indica tratamentul corect.
Simptomele dopului de ceară
Principalul simptom determinat de formarea dopului de cerumen este hipoacuzia (scăderea auzului sau senzația de ureche înfundată), la care se adaugă uneori durere, prin presiunea pe care o exercită dopul la nivelul conductului și al timpanului, prurit (mâncărimi), acufene (zgomote în ureche) și, rareori, amețeli.
Diagnosticare
Pacientul cu hipoacuzie ar trebui să meargă în primul rând la medic pentru un diagnostic corect și tratament de specialitate. Medicul specialist ORL sau medicul de familie poate, cu ajutorul otoscopului, să confirme existența dopului de ceară.
Tratamentul dopului de ceară
Tratamentul este personalizat în funcție de istoricul pacientului. Persoanele fără antecedente de otite medii supurate, perforații de timpan sau intervenții chirurgicale la nivelul urechii pot beneficia de spălături auriculare.
Dopul de ceară poate fi scos cu apă oxigenată, manevra va fi însă executată de un medic specialist. Spălăturile se realizează cu ajutorul unei seringi Guyon și apă caldă, după înmuierea prealabilă a dopului cu apă oxigenată sau alte substanțe ceruminolitice.
Ulterior, este de preferat să fie șters conductul cu o meșă auriculară îmbibată în alcool boricat sau betadină, pentru a dezinfecta conductul și pentru a îndepărta excesul de apă. Spălătura auriculară nu este o manevră dureroasă, dar pot interveni complicații precum perforații de timpan sau leziuni de conduct, dacă este efectuată de o persoană neavizată.
Efectele adverse sunt rare și includ:
- Senzația de amețeală care durează câteva secunde, în cazul în care apa folosită a fost prea rece;
- Senzația de tuse sau de vomă apărută prin stimularea nervului vag, care are un ram și la nivelul conductului;
- Senzația de hiperacuzie, deoarece pacientul aude mult mai bine cu urechea la care s-a efectuat spălătura și are impresia că are dop în urechea opusă, deși nu prezintă nicio problemă.
Pacienții cu istoric de otite, perforații de timpan sau intervenții chirurgicale la nivelul urechii vor fi aspirați cu ajutorul unui ac de aspirație conectat la aspiratorul din cabinet.
Nu este o manevră dureroasă, decât în cazul în care pacientul a intervenit în prealabil cu diferite obiecte pentru îndepărtarea dopului și a produs leziuni la nivelul conductului auditiv.
Este o metodă mult mai laborioasă, ce necesită colaborarea pacientului, care trebuie să stea nemișcat pe parcursul efectuării manevrei. Riscul principal constă în lezarea conductului auditiv extern sau perforarea timpanului cu acul de aspirație, în timpul unei mișcări bruște a pacientului.
Ce să nu faci dacă ai dop de ceară în ureche
Din păcate, de cele mai multe ori, pacientul încearcă acasă diferite metode de tratament naturist sau leacuri și vine la medic atunci când situația se agravează. Dacă pacientul are urechea înfundată cu ceară, nu trebuie să încerce să se trateze singur:
- NU folosiți bețișoare portcoton sau alte obiecte care sunt la îndemână, precum agrafă de păr cu sau fără vată filetată în jur, băƫ de chibrit, ac de siguranță, cheie etc. Ele reușesc doar să împingă dopul de cerumen spre timpan, să producă uneori leziuni tegumentare sau să lase în urmă încă un corp străin, adică vata sau gămălia de fosfor a chibritului.
- NU încercați spălături auriculare acasă, nu introduceți ceai sau ulei cald (uneori fierbinte) în conduct, deoarece creșteți riscul de otită sau arsuri la nivelul conductului auditiv extern.
- NU improvizați cornete din ziar introduse în conduct, cărora li se dau foc. Aceasta metodă induce un risc crescut de arsuri la nivelul pavilionului, dar și de depunere de gudron (funingine) sau tuș pe timpan, ceea ce face dificilă munca medicului în vizualizarea timpanului și stabilirea diagnosticului.
- NU introduceți usturoi în conduct când apare și durerea, nu face altceva decât să agraveze situația, deoarece usturoiul conține acid alilic care arde tegumentul. Aceleași repercusiuni asupra tegumentului le are și alcoolul medicinal (spirtul), care are o concentrație de 70%, spre deosebire de alcoolul boricat, care este folosit în tratamentul otitelor și care are o concentrație de doar 4%.
- NU utilizați soluții ceruminolitice comercializate în farmacii. Uneori rezolvă problema prin înmuierea resturilor ceruminoase și evacuarea lor, dar alteori o agravează, de exemplu în cazul pacientului ce prezintă o perforație de timpan.
Ce poți face dacă ai dop de ceară
În caz de suspiciune a prezenței unui dop de cerumen, pacientul ar trebui să își programeze cât mai curând un consult ORL, pentru un diagnostic corect și o conduită terapeutică adaptată fiecărui caz în parte.
Prevenție
Pentru a preveni formarea dopurilor de cerumen se recomandă:
- Evitarea folosirii bețișoarelor de ureche;
- Curățarea conductului după baie cu o compresă sterilă răsucită la colƫ sau cu prosopul de baie;
- Utilizarea de produse farmaceutice, precum: apă oxigenată, sprayuri pe bază de apă de mare sau uleiuri ceruminolitice. Acestea previn formarea de cerumen, îndepărtează resturile ceruminoase și înmoaie dopurile de cerumen.
Bibliografie
- Traian Ataman et al. ”Otologie“, Editura Tehnică, București 2002, p. 306-311, ISBN 973-31-2081-2
